Bine v-am regăsit!
Se pare că am intrat în al doilea val al pandemiei, care ne va solicita, laolaltă cu iarna, toate resursele de energie, rezistență psihică și creativitate. Partea bună e că, dacă vaccin fizic nu avem încă, experiența ultimelor 7 luni ne-a întărit cel puțin emoțional. Haideți să avem grijă de noi, de ai noștri și de cei singuri!
Cât despre FLUX, Raluca a avut niște săptămâni pline cu Festivalul Filmului Francez și Clujotronic, cele doua mini-festivaluri organizate de Institutul Francez din Cluj – au ieșit ambele foarte bine, iar oamenii s-au bucurat în siguranță de ele. O expoziție de fotografie + realitate augmentată se mai poate vedea încă pe Eroilor.
Iar Mihai a organizat, împreună cu doi prieteni, propria lor micro-tabără de literatură, după ce cea în care trebuiau să meargă s-a anulat. A fost frumos, cu plimbări prin ploaie, povești la foc, Cards Against Humanity până târziu în noapte, scris, ba chiar și două lecturi „publice”. Și am înțeles încă o dată cât de importante sunt relațiile de încredere, în care feedbackul se dă cu grijă (ceea ce nu înseamnă că nu e critic sau ferm) și e primit cu deschidere. Ne-a plăcut atât de mult încât visăm să creăm o tabără sau rezidență anuală. Locul e predestinat, cum a remarcat unul dintre participanți, pentru că „i”-ul din Scrind (numele satului) poate fi ușor dublat.
RECOMANDĂRI
Trei filme care vă vor neliniști – două de artă, argentiniene, și un documentar despre tehnologia care ne înghite de vii
Rojo (2018) – film de atmosferă și parabolă politică subtilă despre începuturile unei noi dictaturi în Argentina. Recomandăm o foarte scurtă documentare prealabilă asupra situației istorice din jurul anului 1975.
The Social Dilemma (2020) – un documentar alert, care-ți dă fiori reci și te face să tresari când îți bip-uie telefonul. Despre „rețeaua” care ne acaparează viețile, transformându-ne major ca specie.
El incendio (2015) – camera urmărește, tremurând în ritmul alergării, furiei sau abandonului sexual, doi tineri care par prinși într-o luptă pe viață și pe moarte. De fapt sunt doar într-o relație.
Urmăriți recomandările de filme din fiecare sâmbătă pe pagina noastră de Facebook.
György Dragomán – Corul leilor
Iarăși proză scurtă! Un volum care adună povestirile scrise în peste 13 ani de György Dragomán, unul dintre cei mai valoroși prozatori maghiari contemporani, autorul superbului roman Regele alb / A fejer kiraly (un must read pentru oricine a copilărit în România anilor 70-80). În Corul leilor / Oroszlánkórus, muzica e cea care leagă, peste timp, povestirile.
Ascultați:
„Am ridicat capul, mi-am aţintit privirea drept în reflectoare, lumina albă m-a orbit complet, m-a orbit şi m-a îngheţat, era de parcă m-aş fi uitat într-o oglindă, mă vedeam şi ştiam că n-o să meargă, eu nu sunt decât o adolescentă diformă, cu mâini şi picioare lungi, degeaba tocurile, degeaba rochia de seară, tot un copil rămân, n-am ce căuta aici, şi atunci am închis ochii şi îndărătul pleoapelor era lumină, portocalie şi verde, am crezut că e soarele, că văd soarele ce răsare din mare ca să mă încălzească şi să mă înfierbânte, să mă atragă şi să mă tragă spre el, şi atunci am simţit că eu sunt marea şi valul e în mine şi am simţit cum buzele mi se deschid şi de undeva, din adâncurile mele, izbucneşte cântecul, nu suna prea tare, ci aşa cum trebuie, cu pasiune reţinută şi încordată, auzeam cum în spatele meu s-au pornit să cânte contrabasul şi tobele şi pianul, nu eram atentă la propria voce, nici la muzică, ci numai la faptul că publicul a amuţit brusc, de parcă ar fi uitat să respire cu toţii, şi atunci, deodată, am simţit că totul va fi bine, nu contează că am doar paisprezece ani, nu contează engleza mea proastă, contează numai ceea ce simt, contează că tot ce simt transpare în vocea mea, vibrează în ea, şi eu cânt cry me a river şi chiar dacă n-am fost încă niciodată cu adevărat îndrăgostită, şi chiar dacă n-am fost încă niciodată părăsită, şi chiar dacă nici eu n-am părăsit niciodată pe nimeni, în vocea mea tot se simte dezamăgirea dureroasă şi fără speranţă fiindcă totul s-a terminat, totul e vid şi nimic nu mai poate fi salvat, şi chiar dacă niciodată nu mi-a frânt încă nimeni inima, şi chiar dacă nici eu n-am frânt încă niciodată inima nimănui, în vocea mea tot se simt durerea şi acceptarea acestei dureri şi, totodată, iertarea şi neputinţa de a ierta ceea ce e de neiertat, da, toate astea se regăsesc în vocea mea.”
(fragment din povestirea Cry me a river, György Dragomán – Corul leilor, ed. Polirom, 2020)
EC Garden
Apreciem mult efortul echipei festivalului Electric Castle de a se replia, în contextul panemiei, și de a oferi ceva fanilor și artiștilor cu care colaborează. După EC Creative Camp, care a adunat și inspirat muzicieni și artiști pe plaja de la Tuzla, o altă bucățică de festival a fost adusă pe Cetățuie, dealul din centrul Clujului.
EC Garden e un loc în care regăsești atmosfera și valorile festivalului: deschis și relaxat, atent amenajat, în relație faină cu spațiul, cu reguli care se respectă. Un loc în care poti ieși cu prietenii la o bere (chiar și dacă vremea se răcește, având soluții de încălzire), dar unde ai și șansa unor evenimente la scară mică (concerte, lansări de carte, clase de yoga etc.), strânse sub umbrelele Meet Me in the Garden sau Mornings Like These.
Un loc viu, care-și caută încă forma și publicul, deschis oricui are ceva de spus. Și o șansă, zicem noi, ca EC să-și cunoască mai îndeaproape publicul, transformându-l în comunitate.
Câteva trepte mai sus de Cetățuia Food Park, deschis zilnic între 12:00 și 22:00.
Ateliere FLUX
Evenimentul public din această lună e un Atelier de preparat pateuri, prin care prietenii de la IncrEdible vor să schimbe felul în care ne raportăm la aceste produse, de la modestele conserve pe care le deschizi în disperare de cauză, la vedetele unei mese cu care poți să-ți impresionezi musafirii. Vom învăța să preparăm patru pateuri (de ficat, ciupeci, creveți și brânză), unele la rece, altele la cald, și vom descoperi moduri creative de prezentare și asociere. Pentru participare e nevoie de înscriere!
Pentru clienții noștri din companii am pregătit luna aceasta un atelier de Dream Management (cu Mirela Oprea), unul de Hrană sănătoasă pentru oameni fără timp (tot cu IncrEdible), o sesiune de parenting adaptată momentului – Acasă cu copiii (cu Domnica Petrovai), un atelier de postură – Cum să stai ca să-ți fie bine (cu Laura Cupșa) și un spectacol de marionete pentru adulți (cu Orsolya Gal).
În ultimul newsletter vă spuneam că pregătim o experiență surpriză pentru niște clienți, pe care n-o puteam dezvălui atunci, dar că vom reveni cu o imagine. A fost Ora de muzică, cu Zănatec – o întâlnire neașteptată și memorabilă cu muzica clasică.
Ana Leoca și Circus Fairies – o apropiere de lumea circului contemporan
Vă facem treptat cunoștință cu oamenii care facilitează experiențele din oferta noastră, pentru că ni se pare important să știți de ce am ales să lucrăm cu ei și în ce fel considerăm aportul lor extrem de important.
În cazul Anei, jonglatul nu e o metaforă (pentru abilitatea de-a schimba roluri, modul ager de-a gândi sau altceva), ci o pasiune descoperită în urmă cu mulți ani, perfecționată prin diverse părți ale lumii și promovată atât în rândul copiilor cât și al adulților. Și e doar o particică dintr-o lume mult mai complexă, cea a circului contemporan, pe care Ana o deschide în fața participanților la atelierele ei. Altceva decât imaginea pe care mulți dintre noi o avem asupra circului, cu animale maltratate și clowni obosiți.
Dincolo de context și spectacol, jongletul e, ca orice activitate capabilă să-ți ocupe total mintea, o metodă incredibil de eficientă de relaxare. În plus, aduce coordonare, te adună laolaltă și, când cele mai simple scheme încep să-ți iasă, îți aduce o satisfacție simplă și intensă.
Iar Ana e un om minunat, deschis și pozitiv, n-ai cum să nu o îndrăgești.
Circus Fairies e asociația fondată de ea pentru a promova circul contemporan în România.
Campanie
Încheiem cu o cerere de sprijin în promovare, pentru că resursele noastre merg încă în cea mai mare măsură în conținut (creearea de experiențe noi). Dacă vă place ce facem, recomandați Flux Project unor companii care credeți că ar aprecia niște activități cu sens, din sfera larg culturală, care să-i apropie pe angajați de propriile nevoi, dar și între ei, ca echipă.