Bine v-am regăsit!
E o perioadă ciudată, un timp alb, nemarcat de evenimente. Un timp în care fiecare își găsește propriul ritm, propria bulă, propria sursă de energie. Și în care ne e tot mai greu să fim împreună. Probabil cu toții am pus deadline-uri pandemiei, care n-au prea fost respectate, așa că nu ne mai gândim constant la asta. Dar de acolo, din planul doi sau trei, unde-am împins-o, ea ne slăbește focusul, ne ridică anxietatea, face ca planurile să-și piardă contururile. Poate e momentul să acceptăm că suntem obosiți. Dar fără ca asta să însemne că renunțăm, că ne lăsăm înfrânți. Dimpotrivă, vom practica curajul în fiecare zi, făcând ce avem de făcut, amânând recompensele, bucurându-ne de cele mai mărunte lucruri.
NOU!
După multă așteptare (a timpului ăluia în care nu vom avea nimic altceva de făcut😊), ne-am mobilizat și am dat drumul blogului Flux, în care am început să adunăm articole, recomandări, interviuri, prezentări, dialoguri, newslettere și tot ce ni se mai pare relevant pentru munca și abordarea noastră.
Ca appetizer, puteți citi articolul Evadare în stuf, în care-am povestit, pentru comunitatea Clubului German de Afaceri din Cluj, una dintre experiențele noastre – o excursie de o jumătate de zi la Sic, ghidată de biologul Alexandru Stermin. Pentru cine poate, AICI varianta în limba germană.
Recomandări
Trei filme despre realități cu care bula noastră se întâlnește rar, pline însă de umanitate și de nevoie de atenție
Acasă / My Home (2020) – debutul lui Radu Ciorniciuc în triplă ipostană (regizor, producător și director de imagine) e o surpriză extrem de plăcută. Un documentar superb filmat, neintruziv și natural, deși ține extrem de aproape de familia pe care o urmărește (familia Enache, trăitori în delta Bucureștiului de la Văcărești). Un film care reușește, fără a fi tezist sau intelectualist, să pună sub semnul întrebării noțiuni ca proprietatea, uzufructul, natura și naturalul, sistemul social și beneficiile culturii. Prăbușirea lui Enache tatăl, odată cu o întreagă lume (șocantă în sine prin existența ei într-o metropolă), nu e cu nimic mai prejos de cea a lui Moromete.
Shoplifters (2018) – premiat cu Palme d’Or la Cannes, un film de o rară umanitate, care sondează dintr-un unghi neașteptat ideea de familie. O temă la care regizorul japonez Hirokazu Koreeda a revenit mereu în filmele sale, chestionînd importanța și influența celor care dau naștere copiilor, în raport cu a celor care-i cresc. Și sunt multe alte aspecte problematice pe care le atinge filmul (proprietatea, educația sau sistemul social), fără ca asta să-l aducă însă într-o zonă activistă. E pur și simplu despre viață, unde lucrurile nu sunt niciodată simple și clare. Uimitor e felul în care imaginea și dialogul crează în acest film un joc care, lăsând loc intuiției privitorului, generează un sens mult mai profund. De văzut și dezbătut la orice club de film!
The Other Side of Hope (2017) – apropiat de Wes Anderson prin felul în care-și deconstruiește seriozitatea și prin umor, regizorul finlandez Aki Kaurismäki conturează în filmul lui o parabolă a dezrădăcinării, făcând să se întâlnească două lumi îndepărtate, dar la fel de umane. Deși acțiunea poate fi ușor datată la mijlocul ultimului deceniu, Finlanda din film, în care ajunge sirianul Khaled, e una atemporală, cu nostalgia unei anume muzici, a barurilor afumate și a unor relații mai calde. Ironia se strecoară peste tot, făcându-te să parcurgi cu zâmbetul pe buze acest film amar, care lasă totuși loc speranței.
Urmăriți recomandările de filme din fiecare sâmbătă pe pagina noastră de Facebook.
Kronos Quartet – Long Time Passing
Kronos Quartet e una dintre sursele noastre constante de descoperire și bucurie muzicală. Îi asociem, dincolo de superstaruri ale muzicii clasice contemporane, cu curiozitatea și explorarea diversității, munca tenace, proiectele generoase și incuzive. Întreaga lor activitate, de peste 40 de ani, exprimă o deschidere culturală enormă.
O deschidere care a stat la baza colaborării cu nenumărați muzicieni din spații culturale și stiluri muzicale extrem de diverse – de la muzica electronică a lui Amon Tobin până la cântecele din tundră ale Tanyei Tagaq și de la experimentalismul lui Laurie Anderson până la etosul african al celor din Trio Da Kali. Iar ceea ce reușește Kronos Quartet nu e doar să descopere această colecție de pietre prețioase muzicale, ci și să le pună în valoare într-un mod unic, asigurându-le cadrul, montura în care pot străluci.
Cel mai recent album al lor, Long Time Passing este un remember dedicat lui Pete Seeger, cântăreț folk și activist american. Reorchestrate pentru cvartet și având diverși invitați pe parte de voce, piesele lui Seeger capătă o nouă viață. Nostalgice, militante și comunitare ele amuză și înduioșează deopotrivă, dând energie sau chemând melancolia.
Selecția noastră extrem de subiectivă de piese: 1, 4, 5, 6, 11, 12.
Scena 9 #3 (2020-2021)
Veritabilă marfă de contrabandă, al treilea număr tipărit al revistei Scena 9 e, ca și anterioarele, un obiect de design impecabil, la care aportul lui Radu Manelici, în opinia noastră unul dintre cei mai buni designeri pentru print din Romania, este foarte mare. Un număr întunecat, distopic, axat pe problemele sociale, culturale, sistemice etc. pe care pandemia le-a dezvăluit ca un revelator ultra eficient. Și cu proiecții ale urmărilor pe care această perioadă le va lăsa asupra felului în care abordăm arta, sexul, literatura, inteligența artificială etc.
Ateliere FLUX
Întâi impresii din februarie! 😉 Atelierul de fotografie de familie gândit și coordonat de Roxi Pop a fost unul dintre cele mai calde și generatoare de empatie și deschidere din câte am făcut online. Pentru că e extrem de personal, de simplu și natural. Primul atelier de astronomie propus de astronomul Sandor Kruk, cu tema „În căutarea altor lumi” a fost un succes – plin de informații super-interesante, de imagini și grafice wow, a provocat atât oamenii fără pregătire, cât și pe cei pasionați și avizați în domeniu. Iar atelierul despre granițe și setarea de limite, susținut de Domnica Petrovai, a adus multă claritate asupra acestor teritorii personale conturate de valori, preferințe și nevoi, de care e bine să fim suficient de conștienți pentru a nu trebui să le înălțăm garduri.
În martie am organizat un atelier de makeup, în care Alexandra Pop a pledat pentru machiajul conștient, care ține cont de nevoile și preferințele personale și mai puțin de trenduri sau influențe, și unul de psihologie practică, axat pe etapele unei relații de cuplu, care-a adus o lumină caldă și bună asupra acelor momente în care, de multe ori, considerăm că totul s-a terminat. S-ar putea ca abia atunci să înceapă! De asemenea, am invitat câțiva directori de companii într-un tur istoric al Clujului, ghidat de Iosif Felvinți de la Get A Cluj Tour, pentru a testa una dintre experiențele Flux și a se putea decide în cunoștință de cauză dacă își doresc sau nu o colaborare. Mai avem planificat un atelier de introducere în Trail Running, la care vom alerga prin pădure conduși de Viorica Mălai, alergătoare de anduranță, care ne va povesti despre marile bucurii, dar și costurile acestui sport. Încheiem luna cu un dialog despre designul de oraș, la care i-am invitat pe arhitectul Șerban Țigănaș și pe designerul Vlad Sulea.
Pentru aprilie pregătim încă un atelier de Trail Running, unul despre creșterea plantelor și o formă de întâlnire care să stimuleze cât mai intens discuțiile cu sens, pe care am numit-o Celebration Evening.
Despre joacă
Căutăm de ceva vreme o formă (sau chiar mai multe) de atelier(e) de joacă pentru adulți, convinși fiind că e o activitate care ne lipsește foarte tare, pe care nu prea mai știm să o practicăm, ba pe care chiar am proscris-o. Și ne-am bucurat mult când am descoperit eseul Fost spiriduș, caut chef de joacă pierdut în pandemie, de Ana Maria Ciobanu, jurnalistă la DoR. Un text cald și cu zvâc, jucăuș în formă, dar serios în conținut, despre joaca cu copiii, dar și între adulți. Ne-a plăcut foarte mult forma asta de poveste personală, în care sunt aduse la un moment dat părerile unor specialiști, fără însă ca totul să devină teoretic, reușind să rămână poveste. Și, în felul acesta, să aibă un impact mai mare.
Prin articolul Anei Maria Ciobanu l-am descoperit și pe psihiatrul Stuart Brown, al cărui discurs despre joacă la TED îl puteți vedea AICI. Rezultatele cercetărilor sale sunt clare, suntem ființele care-și păstrează capacitatea de-a se juca cel mai mult, iar asta e în strânsă legătură cu adaptabilitatea, creativitatea și succesul planetar al speciei noastre. Iar lipsa jocului, cel puțin în perioada de formare, ne predispune la probleme psihice dintre cele mai grave.
Iosif Felvinți – un alt fel de-a trăi istoria
Vă facem treptat cunoștință cu oamenii care facilitează experiențele din oferta noastră, pentru că ni se pare important să știți de ce am ales să lucrăm cu ei și în ce fel considerăm aportul lor extrem de important.
Iosif Felvinți este, înainte de orice, un povestitor. Unul care-și cumpănește cuvintele și le așază în fraze curgătoare, care te poartă cu ele. Dincolo de cuvinte, sunt înțelesurile, conexiunile, punerea în perspectivă – toate acele atribute ale inteligenței vii din spatele poveștilor cu tâlc. Absolvent de litere, pasionat de film, călător prin lume și explorator pe cont propriu al istoriei Europei de Est, Iosif e omul care ne poate ghida într-un fel unic în descoperirea Clujului sau a altor orașe (Sibiu, Alba-Iulia, Brașov, Sighișoara, Turda etc.), dar și în tururi ale întregii țări, Transilvaniei, Bucovinei sau Maramureșului.
Abordarea agenției pe care a fondat-o împreuna cu sora sa, Geta Felvinți, e să țină vizitatorii doar atât cât e nevoie pe traseele turistice, dându-le în restul timpului ocazia să intre mai profund în istoria, natura și cultura locului, facilitându-le vizite la artizani, diverse comunități etnice, case de dansuri, peșteri puțin umblate, locuri în care poți vedea animale sălbatice și pensiuni în care poți savura rețete care nu prea mai apar în cărțile de bucate. Pe scurt, îți ofera acces la o Românie atent curatoriată, autentică, deseori ascunsă. O Românie pe care puțini români o cunosc.
Suntem bucuroși și norocoși să putem lucra cu Iosif și Geta de la Get A Cluj Tour, sperăm să putem transmite cât mai multor oameni viziunea lor bogată și valorizantă asupra locurilor și lucrurilor de lângă noi.
Dacă newsletter-ul nostru ți-a oferit măcar o descoperire plăcută, ne poți susține trimițându-l către cineva care crezi că l-ar aprecia. Mulțumim!